Excerpts from interviews/Fragmente de interviu

Middle class – Definitions/Clasa de mijloc – definiții

Key words: inexistent social category, financial capital, cultural capital, independence, comfort, honesty, corporatist

Cuvinte cheie: categorie socială inexistentă, capital financiar, capital cultural, independență, confort, onestitate, corporatist

[S., 30 years old, M, geographer

interviewed by Ștefan Lipan]

S.: Middle class? What does middle class means? Wait a second, is this good or not? What do you think?

Ș. L.: I am interested in what YOU think.

S: Well, it means to have a car, to have money, to have a job, to be educated, to stand on your feet sort of. Wait a second, I don’t think having a car belongs to this category…everyone buys a car. And I know a bloke who used to sleep in a huge BMW

[S., 30 ani, B, geograf

interviu realizat de Ștefan Lipan]

S.: Clasa de mijloc? Ce înseamnă asta ? Stai așa, e bine sau nu ? Tu ce crezi ?

Ș. L.: Păi mă interesează ce crezi tu.

S.: Păi înseamnă să ai masină, să ai bani, să ai un job, să ai o educație, să fii pe picioarele tale oarecum. Stai așa, mașina nu cred că intra în categoria asta…că toată lumea își ia masină. Știu pe unu care dormea în ditai BMW-ul…

[S., 30 years old, F, specialist IT

interviewed by Ștefan Lipan]

Ș. L.: What do you understand by middle class?

S.: What middle class? Cut the crap! We don’t have something like this. We have the poor, the people who barely drag out a miserable existence and spend the money they don’t have, and the rich.

Ș. L.: Well, then those who spend the money they don’t have are a sort of middle class?

S.: Perhaps, but it’s just in their heads.

[S., 30 ani, F, specialist IT

interviu realizat de Ștefan Lipan]

Ș. L.: Ce înțelegi prin clasă de mijloc?

S.: Ce clasă de mijloc? Termină cu prostiile astea! Noi n-avem așa ceva. Avem săraci, oameni care abia se târâie, și cheltuie banii pe care nu îi au, și bogati.

Ș. L.: Păi atunci aștia care cheltuie banii pe care nu ii au ar fi un fel de clasă de mijloc ?

S.: Poate, dar e doar în capul lor.

[A.D., 29 years old, F, photographer

interviewed by Monica Stroe]

M.S.: What do you understand by middle class?

A.D.: Middle class is this area wherein there are people who make their money honestly. They make enough money to reach a certain level of comfort. This allows them to occasionally break free from the centrifuge. This allows them not to always be the mouse which keeps running in the centrifuge. I think for some this breaking free of the centrifuge materialises in a holiday, while for others means a hobby… cakes, photography, one more school, some more courses…in other words, accumulation of cultural capital. […] In my opinion, most middle class people are corporatists. It is true that there are also free lancers, entrepreneurs or hipsters, but I think the corporatists form the base. And because they work in corporations and because their sources of income don’t depend on combinations, don’t depend on collaborations with the state, they don’t really care about this thing. Well, yes, for me, I get my money from there, and chose to spend them in a way or another. And then the way I chose to spend them, you know? I think that a corporatist job allows you to be more independent with regard to the decisions you make, you know? the corporatists are the middle class, those people whose job titles I can hardly read, from junior account manager to financial expert on I don’t know what, PR and communication…In brief, I think those who work in corporations form the middle class, or almost there, so to speak, because there are also secretaries in the corporations, or this sort of position, who entered this centrifuge but don’t have the money to keep the pace. I think there are many people in this category of middle class who took loans, they are paying their debts. If you were to divide your money on a pie-chart, most of them will be used to cover the installments or, as it is our case, the rent.

[A.D., 29 ani, F, fotografă

interviu realizat de Monica Stroe]

M.S.: Ce înțelegi prin clasă de mijloc?

A.D.: [C]lasa de mijloc este zona asta în care sunt oameni care își fac banii cinstit. Suficienți bani încât să ajungă la un nivel de confort care să le permită din când în când să mai iasă și din centrifuga asta de șoricel care aleargă și atât. Cred că pentru unii [ieşitul din centrifugă] s-ar concretiza într-o vacanță, pentru alții poate s-ar concretiza într-un hobby, care poate să fie făcut prăjituri, sau poate să fie fotografie, sau poate o școală în plus, sau niște cursuri în plus, sau… știi, niște capital cultural, mă gândesc. […] Pentru mine, majoritatea oamenilor din middle class sunt corporatiști. Că mai sunt freelancer, că mai sunt antreprenori, că mai sunt printre ei și hipsteri, și așa, dar cred că baza este cea a oamenilor care lucrează în corporații. Și pentru că lucrează în corporații și pentru că sursele lor de finanțare nu depind de combinații, nu depind de lucrul cu statul român, nu prea le pasă de chestia asta. Adică da, pentru mine, de acolo îmi vin banii, și eu aleg să-i cheltuiesc, într-un fel sau altul. Și apoi și felul ăsta în care aleg să-i cheltui, știi? Adică, cred că lucrul la o corporație te face să fii mai independent din punct de vedere al deciziilor pe care le iei, știi? […] [Din clasa de mijloc fac parte] o dată tot ce înseamnă corporație, și corporațiile au în fișa postului, sau denumiri din astea pe care eu le citesc greu. De la junior account manager, pe nu știu ce, până la expert financiar pe nu știu ce, PR și comunicare … deci cred că oamenii care lucrează în corporații sunt oamenii care sunt parte din clasa de mijloc, sau oricum, almost there, să zicem, dacă te gândeşti și oamenii care sunt secretari sau secretare, sau chestii de astea, care cumva au intrat deja în centrifuga asta dar cumva nu-i ajută banii să ţină pasul. […] Cred că sunt foarte mulți oameni care au rate, și credite, cred că, dacă ar trebui să împarți salariul, într-o plăcintă de aia [pie-chart, n.a.], cred că o mare parte din plăcintă ar fi a ratelor și a creditelor, care, mă rog, pentru alții cum suntem noi, se traduc în chirie, de exemplu, sau chirii.

[G.M., 40 years old, M, graduate studies (non-practicing dentist), entrepreneur, volunteer, carpenter,
interviewed by Magdalena Crăciun]

M.C.: Where can you hear discussions about the middle class?

G.M.: Well, you don’t hear! Here in Romania people don’t talk about class, they rather mention graduate studies, this sort of things….On the news, you don’t hear about class, you can only hear about rich people….What in England, for example, is called the upper class, here are those who boast about having money… There are also the nouveau riches, who suddenly got the money, but are not sure if they have class [i.e. education] [laughs] People don’t talk, but if you go out on the street you can see the differently classed people. If you go out at 6 a.m., you will see the buses crammed full with rather poor people, you can understand this by their garments, they dress in black and brown and their coats were brought from Europa [a Bucharest open-air market] These garments don’t show dirt. […] And then at about 8 – 9 a.m. comes the wave of cars, one or two people in each car, they were suits and go to work, their jobs being probably better paid than those of the people who have to wake up at dawn or who commute from nearby villages to Bucharest.

[G.M., 40 ani, B, studii superioare (stomatologie), antreprenor, voluntar, tâmplar
interviu realizat de Magdalena Crăciun]

M.C.: Unde poti auzi vorbindu-se despre clasă?

G.M. Păi nu auzi! Aici în România nu aud să se vorbeasca de clasă, aici mai degrabă auzi de studii superioare, chestii din astea … La știri nu auzi de clasă, auzi numai de oameni cu bani … Ceea ce în Anglia, de pildă, se cheamă upper class, aici sunt ăștia care se laudă cu banii… Sunt și ăștia care au bani peste noapte și nu stiu dacă au clasă [râde].  [..] Nu se vorbește, dar dacă te duci pe stradă, îi vezi. Dacă te duci la 6 dimineața, o să vezi autobuzele pline de oameni care sunt mai amărâți, se vede după haine, se îmbracă în negru și maro și au paltoanele cumpărate la Europa… Sunt haine care țin la murdărie. [..] După aia vine valul de mașini de pe la 8, 9 [..], în care sunt oameni care stau câte unul sau câte doi în mașină, sunt la costum și se duc la job, un job probabil mai bine plătit decât al celor care trebuie să se trezească dimineața sau vin din satele de lângă București.

[S.M. 45 years old, M, graduate studies (economy), entrepreneur,

interviewed by Magdalena Crăciun]

M.C.: This is a research about the middle class in Romania…My first question is: what are in your opinion the defining characteristics of the middle class?

S.M.: I think we could define…well, I have never thought about this until now…but I think we can define a middle class person as being the individual who has secured his existence. This person can satisfy the needs at the base of Maslow’s hierarchy of needs, he has got everything he needs and, more importantly, he has an extra income. With this extra he can afford to invest, make, help…each person according to what one thinks and depending on what one believes in . [..] Class exists. Let’s be clear on this. Except that you need some basic criteria to be able to identify it. The problem starts here. [..] One of the reasons why the middle class in Romania is still not a stable category, a precise form or a certain level, is the fact that we no longer have moral guidelines. I mean this: when you talk about middle class, this is not only about money and properties. It is also about the way in which you use something, about the goal… how shall I put it?…it is also about the ethics of the social use of these means […] I think there are at least two categories in the middle class. There is that common category, let me call it like this. These people have a normal dimension, healthy, I mean they don’t have a house worth millions, only boorish tasteless people have such houses. They have decent houses. It is actually a problem to own a house that it is well beyond your needs, a maintenance problem first of all. I think we reach that point when a middle class family needs to own a house that suits its needs, with the additional elements such as guest rooms and a large living room in which to host various events. […] Then there is the other category… I am not sure how to name them, maybe hypocrites? People who incessantly want to be at the top, want to be in vogue. Their houses are over-decorated, their cars are far beyond their needs…

[S.M. 45 ani, B, studii superioare (ASE), antreprenor

interviu realizat de Magdalena Crăciun]

M.C.: Este o cercetare despre clasa de mijloc din România… Prima întrebare este care credeți că sunt caracteristicile definitorii pentru clasa de mijloc?

S.M.: Cred ca am putea defini, adică nu m-am gandit până acum la asta, dar cred că am putea defini un membru al clasei de mijloc ca fiind un om care are asigurate veniturile de exisțentă, are baza piramidei lui Maslow asigurată, are tot ce îi trebuie, și mai are și ceva disponibil. Cu acel ceva își poate permite fie să investească, să creeze, să ajute… fiecare în funcție de ce crede și de în ce crede. [..] Ea există. Clasa există, ca să fim înțeleși. Clasa există. Numai că a te referi la ea sau a vorbi despre ea, trebuie să ai niste repere pe baza căreia sa o poti identifica. Aici apar problemele. [..] Unul dintre motivele pentru care clasa de mijloc din România încă nu se stabilizează sub nici o formă și la nici un nivel este că noi nu mai avem repere morale. Adică, când te referi la clasă de mijloc, nu este vorba numai de bani și de proprietăți. Este vorba și de modul în care utilizezi, de scopul, de… cum sa-i spun?… de etica utilizării sociale a acestor mijloace. [..] Cred că există cel puțin două categorii în clasa de mijloc. Există categoria aia de bun simț aș numi-o eu. Oameni care au o dimensiune normală, firească, adică nu au casă de neam prost, de mii și milioane… cum și-a făcut Videanu la Snagov… Au o casă de bun simț. Pentru că a avea o casă cu mult peste necesitățile pe care le ai este o problemă, o prob de intreținere în primul rând. Cred că suntem în punctul în care o familie din clasa de mijloc ar trebui să aibă o casă pe măsura nevoilor sale, plus ceva de oaspeți, un living mai mare în care să își poată permite să facă un eveniment. [..] O altă categorie sunt cei … pe care nu știu cum să îi numesc exact… ipocriți poate, cei care vor să fie în top în permanență, vor sa fie în vogă. Sunt cei care au o casă decorată excesiv, care au o mașină cu mult peste nevoile lor…

[I. R., 27 years old, F, PhD candidate, teaching assistant,

interviewed by Alin Savu]

A.S.: Who belongs to the middle class?

I.R.: The educated and the moneyed…and those who …are opened to the world, opportunities, in their free time take classes in personal development or spend time on Facebook and try to change the world, exchange and change opinions, express their opinions and world-views. They also have the desire to surpass themselves, progress. They somehow feel that their place is not there, that they can do better and that they have to work hard to achieve this. For example, some of my university colleagues came by car to uni and said that their mums clean their houses, that they did not know how to use a washing machine, that they never had to or that they’ve just got back from their trips to Vienna, Venice and I don’t know where. But, on the other hand, they were very entrepreneurial, I think this is the word. They were encouraged to start their own business, have initiatives, look for better things.

[I. R., 27 de ani, F, doctorandă și asistentă universitară

interviu realizat de Alin Savu]

A.S.: Cine face parte din clasa de mijloc?

I.R.: Cei cu studii și cu bani… și cei care… au o deschidere la lume, la oportunități, în timpul liber se duc la cursuri de dezvoltare personală sau stau pe Facebook și încearcă de acolo să schimbe lumea, să schimbe opinii, să spună ce gândesc, cum e lumea în ochii lor. Au și dorința de a face mai mult, de a progresa, simt cumva că locul lor nu e acolo, că pot mai mult și că trebuie să muncească pentru asta, să depună efort. De exemplu, eu aveam printre colegi pe la facultate și persoane care veneau cu mașina personală la școală și ziceau că le face mama curat că ele nu vor, că nu știu să pornească o mașină de spălat, că nu au avut niciodată nevoie sau că s-au întors din vacanță de la Viena, Veneția și mai știu eu unde. Dar, pe de altă parte erau foarte… întreprinzătoare, cred că ăsta e cuvântul. Erau încurajate să își deschidă propria afacere, să aibă inițiativă, să caute ceva mai bun.

Middle class belonging

Key words: utilisable identity category, irrelevant identity category, rarely used identity category

Apartenență la clasa de mijloc

Cuvinte cheie:categorie identitară utilizabilă, categorie identitară irelevantă,categorie identitară nefolosită uzual

[S., 30 years old, M, geographer

interviewed by  Ștefan Lipan]

S: I exceeded my condition [upward social mobility], that’s for sure. But I don’t know where I’ve arrived. I am not longer there, but I am not sure if I belong to the middle class or not. I mean sometimes, when I look around me, I ask myself if I don’t earn too much and I tell myself that I had huge luck.

[S., 30 de ani, B, geograf

interviu realizat de Ștefan Lipan]

S.: Eu mi-am depășit condiția, cu siguranță. Dar nu știu unde am ajuns. Nu mai sunt acolo, dar nu știu dacă sunt acum clasa de mijloc sau nu. Adică uneori mă întreb dacă nu cumva câștig prea mult și că am fost prea norocos, când mă uit în jurul meu.

[B.R., 37 years old, F, jurist,

interviewed by Alin Savu]

A.S.: If you don’t define yourself as belonging to the middle class, what does it distinguishes you from a middle class person?

B.R.: [long pause]…I don’t think I have an image of the middle class people and, if we were to thick some objective criteria, I probably have some of them, but subjectively I don’t picture myself as automatically empathising [with middle class people]. Ah, well, I would like…and it would be wishful thinking to have someone include me into a box…and to consider one extreme, the uneducated and poor, people who can be easily manipulated, because they don’t think with their own heads, and the other extreme those who became rich…and then this part of middle class, well, yes, I would probably be there. Look, until now, I have never imagined myself as belonging to the middle class…

[B.R. , 37 de ani, F, juristă

interviu realizat de Alin Savu]

A.S.: Ce credeți că v-ar diferenția de ceea ce vedeți ca fiind clasa de mijloc, dacă nu vă definiți ca făcând parte din această clasă?

B.R.: [pauză lungă]… nu cred că am așa o conștiință a apartenenților categoriei și probabil că dacă e să bifăm niște criterii obiective, probabil că pe unele dintre ele le bifez, dar în plan subiectiv, nu mă văd empatizând automat. A, că mi-ar plăcea… și ar fi whishful thinking dacă ar fi să mă pună cineva într-o căsuță… și definim extrema needucată și săracă, oamenii ușor de manipulat politic, pentru că nu gândesc cu propria minte, bucata asta de MC și extrema de îmbogățiți, da, probabil că, prin forța împrejurărilor, aș fi pe aici pe undeva. Uite, până acum, că m-ai întrebat, nu m-am proiectat ca făcând parte din…

[O. R., 38 years old, F, nurse,

interviewed by Alin Savu]

A.S.: Where there any moments or situations in which you defined yourself in terms of class?

O.R.: No, never, this is what I wanted to say. I have never thought about this. Now that you’ve told me, you’ve asked me, but I’ve never thought about this. I’ve never raised this problem. I mean, when I was a student I could hardly afford a packet of biscuits, such were things, I did not work…and then things came somehow by themselves…

A.S.: But why do you think that you don’t use the term of class?

O.R.: I don’t find it relevant. I mean, why would I want to know about a friend, for example, what does this person have? No, as long as I like you as a person, I am not interested in what you’ve got in your house, what you put on the table, what…That’s why I am saying I don’t find this relevant. You don’t choose your friends by their class. We have friends from the lower class as well, but we don’t make this difference. Indeed, when we go on holiday we don’t tell them “hey, we go to Turkey, will you join us?” No, because it would be embarrassing. But if we go to the mountains, we call them, “hey, join us, we rented a place”. I mean this: they can afford a million, but not ten millions.

[O. R., 38 de ani, F, asistentă medicală,

interviu realizat de Alin Savu]

A.S.: Au fost momente/situații în care te-ai definit în termeni din ăștia de clasă?

O.R.: Nu, niciodată, asta vroiam să zic că nu m-am gândit niciodată. Acum că mi-ai spus, că m-ai întrebat, dar nu m-am gândit niciodată. Nu mi-am pus niciodată problema asta. Adică, vorba aia, când am fost studentă, nu aveam bani nici de o eugenie, că asta era, dacă nu lucram și nu… dar după-aia, toate au venit de la sine.

A.S.: Dar de ce crezi că nu folosești termenii ăștia de clasă?

O.R.: Nu mi se pare relevant. Adică, de ce aș vrea eu să știu, de exemplu, de un prieten, mă refer, na, uite, ca tine, de ce aș vrea să știu eu ce ai tu? Nu, atât timp cât mie îmi place de tine ca și persoană așa, nu mă interesează ce ai în casă, ce pui pe masă, ce… Nu, asta zic, nu mi se pare relevant așa. Prietenii ți-i alegi nu după clasa din care fac parte. Adică noi avem prieteni și din clasa de jos, să zic, dar nu facem diferența asta. Într-adevăr, când plecăm în vacanță nu le zicem, „băi, mergem în Turcia, mergeți și voi?” Nu, pentru că ar fi jenant, știi. Dar dacă mergem la munte, îi sunăm și „hai că am închiriat, veniți și voi”. Adică, un milion au, dar n-au 10, știi.

Middle class: social representation of the lifestyle

Keywords: minimalism, responsibility, status consumption, uniqueness, individualisation, functionality

Clasa de mijloc : reprezentare sociala asupra stilului de viață 

Cuvinte cheie: minimalism, responsabilitate, consum de status, unicitate, individualizare, functionalitate

[A.D., 29 years old, F, photographer

interviewed by Monica Stroe]

A.D.: In the same way as with food, I think in this case too there is a sort of minimalism in decoration. I think people don’t want to have crowded spaces, in the same way they don’t want to have crammed fridges, let’s say. I think minimalism is fashionable, people want dressing rooms, they want very simple rugs, in one colour, you don’t see those flowery Persian rugs anymore, or heavily patterned rugs…Most of the walls are white, probably because there is this felt need for light and space and especially in the small houses the need to hide and cover up [..] Now special attention is paid to the pipes, they are hidden away, covered up, I mean there is this need for order.

[A.D., 29 ani, F, fotografă

interviu realizat de Monica Stroe]

A.D.: Ca și la mâncare, cred că și aicea există un minimalism de ăsta, știi, în amenajare. Cred că oamenii își doresc să nu aibă spații foarte încărcate, la fel cum își doresc să aibă, nu știu, frigidere foarte îmbâcsite. Cred că se merge pe chestia asta de minimalism, de dressing-uri, de exemplu, care să mascheze, de covoare foarte simple, de o singură culoare, nu vezi covoarele astea persane, sau cu foarte multe imprimeuri […] mai toți pereții sunt albi, probabil că nevoia asta de lumină și spațiu, și așa, chiar și în casele foarte mici, ăăă, nevoia asta de a ascunde și de a masca. […] Acuma e foarte multă grijă pentru chestia asta de a integra țevile, de a pune mască acolo, adică cumva o nevoie din asta de ordine.

[I. R., 27 years old, F, PhD candidate, teaching assistant,

interviewed by Alin Savu]

A.S.: What do middle class people eat? Is there something typical?

I.R.: I think they eat everything, from sarmale [cabbage rolls] to sushi, but the point is that everything they eat they do it consciously because they choose to. These are the people who read the labels, pay attention to details and even if they walk into a McDonalds for example they don’t do it because food is cheaper in there, but because they want to feel in the ‘hood’ [ghetto] [laughs]. Somewhat food is a little manifesto, for themselves I mean,  middle class people are not the type to while away their time on the streets, they go somewhere because they want to go there

[I. R., 27 de ani, F, doctorandă și asistentă universitară

interviu realizat de Alin Savu]

A.S.: Ce mănâncă cei din clasa de mijloc? Ar fi ceva tipic?

I.R.: Cred că mănâncă orice, de la sarmale la sushi, dar ideea e că orice ar mânca o fac conștient, pentru că vor. Ei sunt din ăia care citesc etichetele, sunt atenți la detalii și chiar dacă intră de exemplu într-un McDonalds nu o fac că e mai ieftin acolo, ci pentru că vor să se simtă „in the hood” (râde). Cumva mâncarea e un manifest mic, pentru ei înșiși, adică, cei din clasa de mijloc nu sunt d-ăștia să-i bată vântul pe stradă, se duc unde se duc pentru că vor.

[B.R. , 37 years old, F, jurist

interviewed by Alin Savu]

A.S.: What would the house of middle class people typically look like?

B.R.: …how is it decorated? There are–the kind of people I think about, and if the fiction that they are representatives for the middle class works–persons who appreciate the things that have a story. There are collectors, not in an excessive way or in order to accumulate, as a type of investment, but because a painting has a story, a mirror, a little cup, a frame is far more personal that the mass produced things you can find at IKEA. And maybe this is something good–I am now focusing on the three families that I consider middle class–this preoccupation with personalising things and finding a story.

[B.R. , 37 de ani, F, juristă

interviu realizat de Alin Savu]

A.S.: Cum ar fi decorată casa tipică în care locuiesc cei din clasa de mijloc?

B.R. …cum e decorată casa? Sunt – persoanele pe care le am eu în cap, și dacă funcționează ficțiunea că sunt reprezentativi pentru middle-class – persoane care apreciază de asemenea lucrurile care au o poveste. Sunt oameni care colecționează, nu în mod excesiv și în scop de acumulare, de investiție, dar pentru că un tablou are o poveste, o oglindă, o ceșcuță, o ramă de fotografie e mult mai personală decât ce găsești pe bandă rulantă la IKEA. Și poate că și asta e o trăsătură bună, spot în toate cele trei familii pe care le am cap, preocuparea asta de a personaliza lucrurile și a găsi povestea.

[O.R., 38 years old, F, nurse,

interviewed by Alin Savu]

A.S.: Let’s go back a bit to the middle class family. You said they have their own house. Where do they typically live and how does their house look like?

O.R.: I assume there is this differentiation between neighbourhoods in Bucharest as well, if you live towards the north of the capital or the south. If you live in Ferentari, you don’t qualify automatically. It is the same with the car. You might have a car, although it is not the same nowadays, you might have an Audi, but if it is 20 years old, it doesn’t count anymore. Nevertheless I consider middle class people to be modest. If it were to compare someone from the middle class and someone clearly superior, the one from the upper class will have I don’t know how many leather couches and solid oak furniture, beech or whatever, custom-made…the other will have…the furniture will be simpler and functional, to be able to use it, and not keep it as a museum piece. This person’s furniture will be made out of PAL. I mean they are the same, I see the same functionality in a wardrobe made out of PAL, in which I can store things, and one made out of acacia wood or whatever. The latter seems a museum piece to me, al right, it is beautiful, I like it, but it would make me feel like I am visiting a museum, let’s be careful, let’s not seat on the couch, let’s be careful not to spill something on it…No! Let the thing be functional, useful. Everything you have must be functional.

[O. R., 38 de ani, F, asistentă medicală,

interviu realizat de Alin Savu]

A.S.: Să ne întoarcem puțin la familia de clasă de mijloc. Ai zis că ar avea casa lor. Unde ar locui și cum ar arăta casa lor?

O.R.: Bănuiesc că există și în București percepția asta pe cartiere, dacă stai mai spre nord sau mai spre sud. Că dacă stai în Ferentari, automat nu te califici. Și cu mașina, deși acum nu mai e chiar așa, dar e că degeaba ai tu audi dacă e la mâna a doua de acum 20 de ani. Totuși eu îi văd ca pe niște oameni modești, că dacă e să fac comparație între unul din clasa de mijloc și unul net superior, ăla din clasa superioară va avea nu știu canapele de piele și așa…și mobilă de stejar, de fag, de ce-o mai fi ea, comandată de…așa, iar celălalt va avea, va fi simplă și care este utilă, deci să se poată folosi de ea fără să fie un obiect de muzeu. Va avea mobilă de pal…nu știu. Adică sunt aceleași, eu văd aceeași utilitate la un dulap care e de pal și pot să-mi depozitez în el ceva față de un dulap de lemn de accacia sau eu mai știu ce, care mi se pare, nu știu, o piesă de…arată bine, într-adevăr, îmi place, dar m-aș simți ca la muzeu, știi, să nu cumva să stau pe canapea, să n-o deranjez, să nu pătez, să nu…Nu! Să fie folosibil, util. Tot ce ai să fie util.

Wearing middle classness No. 1: Natural fibres


Magdalena Craciun

Liechty (2012) points out that ethnographers and historians of middle classness often experience ‘déjà vu moments’: in the particular case they study, they may recognise discourses, aspirations, preoccupations and problems that similarly classed people from other spaces and times have as well.

This post is meant to be the first in a series that foregrounds such commonalities, which we also notice while revisiting the anthropological record and putting our ethnographic data in a comparative perspective.

Natural fibres

In my conversations about clothing and middle classness, a preference for natural fibres (cotton, wool, linen, silk) was mentioned as being typical of middle class consumption.

Some of my interlocutors self-defined themselves, upon reflection, as belonging to the middle class; others did not identify themselves in terms of class, but stated that they lived ‘comfortably’ and ‘did not have to worry about the next day’; yet others considered themselves to be ‘poor’.

Their explanations of this preference indicate that natural fibres index:

  • social status (garments made from natural fibres are presumed to be more expensive and, thus, unaffordable or unavailable to the ‘poor people’)
  • comfort (garments made from natural fibres are known to be more wearable, a previous tactile experience being activated in these comments)
  • self-esteem (garments made from natural fibres are known to be more expensive and more wearable and, thus, become a means to indulge oneself)
  • responsibility (garments made from natural fibres are known to be central to sustainable fashion and, thus, their consumption represents a means to include oneself in this domain of responsibility and citizenship)

This capacity to index social status, comfort, self-esteem and responsibility makes natural fibres a type of materiality that can be used in projects of class distinction.

A relationship between middle classness and garments made from natural fibres is also discussed in Schneider (1994) (the study documents the elaboration of this relationship in the United States, at a time when the commercialisation of ‘man-made’ fibres brought significant profits and threatened to financially dwarf companies that traded in natural fibres and garments made from natural fibres) and Gurova (2015) (the study reports, but does not elaborate on, a similar (declared) preference for natural fibres among middle class people in Moscow).


Liechty, Mark. 2012. “Middle-Class Déjà Vu: Conditions of Possibility, from Victorian England to Contemporary Kathmandu”. In Heiman, R, C. Freeman and M. Liechty. The Global Middle Classes: Theorizing Through Ethnography. Santa Fe, NM: School for Advanced Research Press. Pp. 271-299.

Gurova, Olga. 2015. Fashion and the consumer revolution in contemporary Russia. London: Routledge.

Schneider, Jane. 1994. ‘In and Out of Polyester: Desire, Disdain and Global Fibre Competitions’. Anthropology Today 10 (4): 2-10.


An opportunity for self-reflection


Magdalena Craciun

During the first stage of this research project on what it means to be middle class in Bucharest, we decided to conduct a series of interviews to explore what this notion means and how people discuss it in relation to their lives, their social milieu and the recent history (we included questions such as ‘what are, in your opinion, the defining characteristics of middle classness?’, ‘is middle class a homogenous category?’ ‘was there a middle class before 1989?’ ‘are there any significant changes/moments in the post-1989 development of the middle class?’, ‘who belongs to the middle class?’ ‘have you ever thought of yourself as belonging to a certain class?’).

In this post, I focus not on the data we collected through these exploratory interviews, but on a few puzzling reactions to the invitation to take part in this research.

A friend of mine mediated my encounter with M. S., an investment banker in his late thirties. M. S. admitted that he found surprising and, simultaneously, amusing this request to take part in a research about the middle class in Bucharest. His first reaction was: ‘why me?’. His second thought was: ‘do I really belong to the middle class?”. During the first minutes of our encounter, he emphasised that he has never thought of himself in these terms and has never discussed this issue with his friends and family members. At the end of the interview, I asked M.S. to put me in contact with someone else whom he found appropriate for this research.

And so I met A.N., his neighbour, an IT-ist in his late thirties. During the first minutes of our encounter, A.N. told me that he started laughing when M.S. invited him to take part in a research about the middle class in Bucharest. Then a few questions came to his mind: “is this something good? Is it something bad? Do I really belong to the middle class? But if I don’t belong to the middle class, then who does?” This reasoning made him accept the invitation. However, he also pointed out that he has never thought of himself in these terms. Upon reflection, towards the end of our meeting, he suggested that belonging to middle class could be a topic of discussion for people in their twenties. Those like him (i.e. people in their thirties) talked about the practicalities of adult life and the responsibilities that come with parenting. ‘You just live. You don’t think about life. The whole idea is to live comfortably’, he concluded. I for one wanted to know why he laughed when M.S. approached him. It turned out that the laugh was a way of hiding the pleasant surprise of being characterised as belonging to the middle class (the way he translated the invitation to take part in a research about the middle class). At the end of the interview, I asked A.N. to put me in contact with someone else whom he found appropriate for this research.

And so I met C.D., a co-worker, an IT-ist in his early forties. He informed me that his friend A.N. advised him to accept to be interviewed because, and he quoted him, ‘if we are not middle class, then who is? For the sake of a scientific project, you too have to talk to her’. A.N. and C.D. had a good laugh too. Upon reflection, C.D. thought his friend was right, although he has rarely, if ever, thought of himself in these terms. Whilst hearing this story, the question that stood on the tip of my tongue was: ‘do you consider yourself as belonging to the middle class?’. I did ask it. C.D. replied pensively: ‘I do not know. I thought about this after A. told me about this interview. I thought of my neighbour. He lives next door, a house like mine, he earns more than I do probably, but he parks the guests’ cars at a five stars hotel. He knows this cannot last forever. I got this from our conversations. But is he middle class or not? If nothing happens to my head, I can only go up [i.e. upward social mobility]’ The interview was a search for an answer to this question. C.D. kept talking about friends and acquaintances during the interview, trying to place them, and implicitly himself, in a particular class position.

To an extent, any interview is an opportunity for self-reflection and self-presentation. Unexpectedly, for some of my interlocutors, this interview became a first occasion to think about themselves in terms of class.

The national surveys that indicate that a large number of Romanians consider themselves as belonging to the middle class do not record such moments of reflection…

We built this project on the intuition that the middle class in post-socialist Romania is a category in the making or, in Li Zhang’s (2008: 24) felicitous words, a ‘process of happening’. The way these three interlocutors reacted to an invitation to take part in a research about the middle class brings to the foreground one facet of this process, namely the quotidian use/lack of use of class as a category of self-identification. The configurations of biographical trajectories, social conditions and historical changes behind this use/lack of use are yet to be ethnographically explored and the distinctions between class as a critical concept and class as lived experience are yet to be analytically discerned.




Zhang, Li. 2008. “Private Homes, Distinct Lifestyles: Performing a New Middle Class.” In Privatizing China: Socialism From Afar. Li Zhang and Aihwa Ong (eds). Ithaca: Cornell University Press. Pp. 23-40.

Teeth as class code

Monica Stroe / Bogdan Iancu

In the last decade, a series of studies pointed to a direct relation between smile and professional success, where smile acts as a social currency (Shore and Heerey 2011). Starting from the recent debates about the economic value of the smile we focus on something more concrete and mundane: the teeth’s expressive potential for social stratification. According to Malcolm Gladwell (2014), the writer and social scientist, “teeth are becoming the new benchmark of inequality” and will define status and hamper upward mobility. He argues that “the teeth thing and the obesity problem are the same: they are symptoms of the same set of inferences that are being drawn”.

A growing presence of adults displaying braces and of aesthetic dentistry services indicate a growing investment in teeth as positional object in Bucharest and other large Romanian cities. The short piece raises some points of discussion about the modes in which teeth – a body part with expressive value – are invested with commodity status as pointed by Fehervary (2015) in the Hungarian case. The following is based on the first interviews of the exploratory research on middle classness in Bucharest.

“The first thing you do when you realize that you are part of the upper middle class: you fix all your teeth! I was joking with my wife about what it’s like to have a treasure of porcelain and gold in your mouth!”* (Marius – 45, H&S Senior Manager). Marius highlights the importance of dentition in the process of encoding the social mobility, especially as – according to his statement – he lived a childhood characterised by dentition problems due to poor eating. The gradual dissolution of dentistry cabinets from the public healthcare system post 1989 meant that a significant part of the population was in fact denied free access to dentistry services covered by regular public health insurance. Consequently properly maintained and aesthetically pleasing teeth have come to represent a marker of access to costlier medical services.

A Bucharest dentist self-identifying as middle class himself describes the class-bound dental practices of his clients, by using a striking metaphor: “Dentists can read perfectly how well-off a person is just by looking at their teeth. A person’s mouth is like a [plane’s] black box” (Andrei, 31, dentist). He goes on to suggest that – even if no social class is spared from tooth decay, those in the middle class are more incentivised to fix the problems.

Fehervary (2015) argues that: “Innovations in dental technology provided affordances for transformational practices that have become normative for middle class embodiment” but she stresses that “commodified teeth has not been accompanied by the newfound appreciation for the selling smile”. Which seems to be valid (at least for now) for the Romanian case.

*dental alloys having porcelain and higher noble metal may cost about 200 €.